Colecționarul de sarmale este o culegere de texte gastronomice (parte inedite, parte publicate pe diferite canale media în perioada 2017- 2023). Volumul va fi publicat în toamna acestui, într-un format cu copertă broșată din carton gros, pretabilă pentru cadouri de firmă și nu numai.

CSR cu sarmale 

Cosmin spune:

“Cred că este o atât o oportunitate pentru companii de sprijini cercetarea gastronomică cât și un parteneriat win-win. Nu cer bani ci vând un produs care aduce plus valoare unui brand și care poate fi privit ca o investiție de marketing/promovare dar și CSR. Este o carte în care se vorbește mult despre identitatea gastronomică românească, despre industria de profil, despre istoria noastră culinară, scrisă încât să fie accesibilă oricui.

Este și un exercițiu prin care companiile pot arăta că le pasă de cercetarea culinară și de identitatea gastronomică. Dacă investeam banii dați pe cărți în ultimii ani în reclamă pe social media acum eram și eu influencer cu zeci de mii de followers, dar prefer să rămân șoarece de bibliotecă și să cred că scrisul și cărțile nu au murit sau nu au doar valoare muzeală. Poate că o carte precum aceasta poate înlocui cozonacul și ciocolata clasice din coșurile de cadouri devenind o altfel de carte de vizită pentru companii. Cred că orice categorie de cititor are de aflat informații inedite din acest volum.”

Cosmin Dragomir este unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști culinari din România, autorul volumului “Curatorul de zacuscă și alte povestiri gastronomice românești” (tiraj epuizat), coautor al volumului “Dulce Românie, o istorie a deserturilor de la noi” și autor a sute de articole de profil publicate pe diferite canale media.

A înfiițat gastroart.ro – prima revistă dedicată cercetării istoriei gastronomiei și ospitalității românești și editura GastroArt specializată în valorificarea patrimoniului culinar autohton. Cea mai recentă apariție editorială este volumul: Zămuri – supe, zupe și năcreli, rețete ardelenești din bătrâni de Mircea Groza disponibilă în librăriile Cărturești.

Este co-inițiator al legii Ziua Națională a Gastronomiei și Vinurilor din România și al Congresului Național de Gastronomie și Vin

A organizat zeci de dezbateri, worskshopuri, comunicări pluridisciplinare și evenimente cu tematică gastronomică inclusiv Gala Gastronomiei și Vinurilor din România cu prezența a peste 60 de invitați din corpul diplomatic.

Gazda podcastului Amintiri Gustoase by Cronicari Digitali (webstock 2022 – locul II Best Branded Podcasts for Electrolux, iunie 2023 – cel mai ascultat podcast gastronomic din România și Republica Moldova)

Premii:

Gault & Millau, Asociația Națională a Bucătarilor și Cofetarilor din Turism, Asociația Națională a Jurnaliștilor de Turism, HoReCa School

Fondurile strânse din această carte vor asigura parte din necesarul pentru continuarea proiectelor de cercetare derulate în prezent:

Cel mai amplu studiu de gastronomie comparativă regională din Balcani (care presupune petrecerea a min. 10-20 de zile în fiecare țară din Balcani) împreună cu Cristian Iohan Ștefănescu

Volumul: Pe culmile mahmurelii – o istorie a ciorbei de burtă și numai

Volumul: Enciclopedia Universală a Sarmalelor

Cercetarea: Indexul potențialelor branduri gastronomice locale și regionale

Companiile interesate de ofertă îi pot scrie pe adresa: cosmin.dragomir@gastroart.ro 

Articolul Colecționarul de Sarmale- un nou volum gastronomic de Cosmin Dragomir apare prima dată în Wine LifeStyle.

Degustare de…pahare? Da, cu Vinimondo, Vali Ceafalău și vinurile californiene promovate de Delicious USA. O degustare de pahare Riedel, unde am avut ocazia să explorez o întreaga gamă de forme care pun în evidență arome și buchete ale unor vinuri de calitate. O experiență senzorială fascinantă la care am avut privilegiul de a participa recent la invitația Andrei Nistor.

Poate paharul să influențeze percepția aromei și gustului unui vin?

Răspunsul scurt: DA, din plin! Explicația este o combinație între fizica fluidelor (forma paharului imprimă un anumit unghi de curgere și influențează tensiunea superficială) și poziționarea receptorilor de gust pe limbă. 

Astfel, forma paharului poate influența în mod semnificativ modul în care percepem aromele și gustul vinului, în funcție de zona în care ”îl aruncă”. Am experimentat cu diferite pahare și am descoperit că, într-adevăr, forma paharului poate sublinia tot ce este mai bun într-un vin sau îl poate omori. 

Degustare de apă…și vinuri

Pentru a ne calibra și a înțelege că există o diferență clară între pahare, am început cu o degustare de  apă extrem de rece, care să ne indice zonele de pe limbă pe care le activeaza fiecare dintre pahare. 

Paharele ”degustate” au fost:

• Chardonnay- un pahar gândit să scoată în evidență aromele rotunde, untoase, dar care crește senzația de aciditate, deci nu se recomandă pentru vinurile fresh, nebaricate
• Riesling- un design gândit să protejeze de aciditate excesivă, dar să sublinieze mineralitatea și aromele
• Syrah – un pahar în care se vor simți bine vinurile roșii cu aciditate ridicată, de la care dorim să subliniem intensitatea aromatică
• Cabernet / Merlot- un pahar care domolește taninurile, gândit pentru vinuri mari, corpolente, pe care le pune în evidență. 

Vinurile californiene care au făcut deliciul invitaților au fost dintre ultimele  vinuri de peste ocean aduse în România:

• Chardonnay J. Lohr, Arroyo Seco Monterey, din 2019
• Sauvignon Blanc Dry Creek Vineyard, Fumé Blanc, din 2021
• Cabernet Sauvignon J.Lohr, Hilltop, din 2019
• Syrah J.Lohr, Passo Robles, din 2019

Sauvignon Blanc Dry Creek Vineyard, Fumé Blanc, din 2021

Pentru a evalua corect aportul paharului la experiența senzorială, am împărțit vinul între paharul de Chardonnay și cel de Riesling.

Fiind un vin tânăr, proaspăt, nebaricat, cu aciditate mare și arome florale și fructate, acesta s-a simțit cel mai bine în paharul de Riesling, unde a arătat arome de flori albe, soc, lime. În paharul de Chardonnay acestea au dispărut complet, vinul părând plat, mut, inexpresiv. 

Explicația fizică stă în evaporarea compușilor volatili mai bine în pahare mai înguste.

Chardonnay J. Lohr, Arroyo Seco Monterey, din 2019

Un vin rotund, baricat, untos, care abundă în arome de vanilie și stejar dacă este plasat în paharul corect pentru soiul său. În cel de Riesling părea oțetit, cu postgust amar. 

Pentru a introduce un element de asociere culinară am gustat o  bucată de ciocolată amăruie cu portocale. În timp ce vinul din paharul de Chardonnay contribuia la continuitatea senzației de catifelat și untos, același vin în paharul de Riesling se simțea colțuros, acid.

Syrah J.Lohr, Passo Robles, din 2019

Cu ajutorul acestui vin am aflat de ce paharele mari, bombate (de tip Chardonnay baricat) sunt Red Wine Killers, deși le regăsim la loc de cinste în multe restaurante. Vinul care, gustat din paharul corect deborda de arome fructate, piperate și o aciditate plăcută devenise brusc amar, acid peste măsură și neplăcut, cam ca vinul acela de țară pe care îl evităm când mergem la rude.

Nici servirea lui din paharul de Cabernet/Merlot nu a fost foarte fericită, acesta aducând un plus prea mare pe zona de taninuri, insuficient susținută de celelalte componente (alcool, fruct, corp), ceea ce te făcea să simți că mesteci lemn verde.

Cabernet Sauvignon J.Lohr, Hilltop, din 2019

Acesta a poposit pe rând în toate paharele prezentate, ca să ajungem singuri la concluzia că locul lui este în cel destinat soiului, prin descoperire. Asocierea corectă aici a fost cu ciocolată neagră care să sublinieze aromele de fructe negre din vin.

De ce Riedel?

Riedel a revoluționat lumea paharelor! Claus J. Riedel a fost primul în istoria sticlei care a putut determina interacțiunea dintre formă, dimensiune și diametru al buzelor unui pahar pentru a obține plăcerea optimă din degustarea vinului.

Cu designul lor inovator și tehnologie avansată, au transformat degustarea vinurilor într-o experiență senzorială unică. Fiecare pahar este creat special pentru a evidenția aromele și buchetul vinului respectiv, transformând fiecare înghițitură într-o călătorie plină de savoare. De la forma paharelor până la dimensiunea gâtului și a bolului, fiecare element este meticulos conceput pentru a maximiza plăcerea degustării. Riedel a deschis noi orizonturi în lumea vinului, oferindu-ne o perspectivă nouă și captivantă asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat să savurăm un vin de calitate.

Articolul Degustare de pahare Riedel & vinuri de California apare prima dată în Wine LifeStyle.

”Anatomia” salatei

Folosind ideile din ”Super salate” de David Bez prima dată o să deconstruim ”anatomia” unei salate echilibrate, pentru a vedea cum alegem vinul pentru aceasta.

Baza – poate fi din frunză verde, verde, verde (salată eisberg, spănăcel, mixuri de sezon, etc.) sau cereale hipstărești (quinoa, cușcuș, orez negru).

Legumele și fructele – trebuie să reprezinte cel puțin un sfert din salată dacă nu mai mult, în funcție de cât de mult ești la regim. Alege gusturi și texturi care să aibă un oarecare contrast, pentru a face mâncarea mai interesantă. E salată, nu e mobilă, nu trebuie să te tină o viață, doar de foame. Legumele proaspete sunt mai potrivite pentru anotimpurile calde, iar fructele trebuie să fie tăiate cât mai aproape de momentul servirii, dacă nu cumva ești fan oțet, dar ală îl punem la dressing.

Proteine- depinde ce regim urmezi și ce preferințe ai, însă un sfert din salata ta este delicios să fie cu carne, brânzeturi, pește, ouă (și ce ne mai dă vaca nouă). Pentru vegani, raw vegani și alte confesiuni care oricum nu mă citesc, se pot folosi produse de soia sau nuci de diverse tipuri. Ca și la legume, este interesant să combini două surse diferite de proteine, de exemplu brânzeturi cu nuci, sau preferata mea, carne cu carne și încă niște brânză.

Toppinguri și ierburi – ingrediente cu arome intense, care trebuie folosite în cantități limitate, ca și cum încă am trăi în vremuri coloniale și ar fi scumpe, pentru a nu domina gustul salatei. Pot fi nuci, inclusiv cele prăjite, măsline, capere, dar și fructe uscate. Atenție la alergicii la sulfiți, fructele uscate au cam de câteva sute de ori mai mult decât vinurile, deci să nu vă aud că e de la vin.

Dressingul- elementul de legătură și identitate al salatei, cel care are rol de a echilibra ingredientele și a le pune în valoare. E echivalentul bijuteriilor puse la o rochie de seară, adică fac sau omoară ținuta.

Dintre aceste elemente, de fapt, doar ultimele trei influențează notabil asocierile cu vinuri, asta dacă nu ați fost mână largă la toppinguri, moment în care oricum nu mai contează ce spun eu aici, luați-vă o bere, cu pepsi.

Atunci când ne gândim să alegem un vin pentru o salată, plecăm de la sursa de proteină și dressing, încercând să găsim un echilibru pentru acestea.

Salatele cu dressing pe bază de maioneză

Deoarece maioneza are un conținut ridicat de grăsimi, este nevoie de un vin cu aciditate bună, de preferință alb care să contrabalanseze senzația de ”gras” din sos. Sunt perfecte spumantele create prin metoda Charmat, stil prosecco, vinurile albe seci din Sauvignon Blanc, Chardonnay, Fetească Regală, Albarino.

Dacă sursa de proteine din saltă este formată din pui, pește, fructe de mare sau…pui de baltă, aceste asocieri sunt sigure și delicioase. Gândiți-vă că sunteți prin Italia/Spania în concediu.

În cazul salatelor cu fructe de mare mai intens aromate, cum ar fi creveții uriași sau caracatiță, se poate opta și pentru vinuri rose cu aciditate bună, cum ar fi cele din Pinot Noir.

Salata Caesar-o excepție delicioasă

Creată în 1924 de Caesar Cardini pentru restaurantul său, această salată a devenit un hit și a fost adaptată în zeci de feluri la bucătăria locală. Dressing-ul său emblematic în a cărui compoziție intră și parmezan transformă o simplă saltă într-o experiență gourmet care cere un vin mai intens, poate chiar un vin roșu.

Chiar dacă foarte multe persoane consumă salata Caesar cu vinuri albe, poate chiar mai corpolente, cum ar fi un Chardonnay baricat, încercați-o data viitoare cu un vin roșu cu corp mediu și fructuozitate ridicată, cum ar fi un Merlot.

Salatele cu dressing  tip vinegretă

Vinegreta clasică este de inspirație franceză si este formată din oțet (balsamic), ulei (de măsline), muștar (de Dijon), sare și piper. La această rețetă de bază se pot adăuga o mulțime de ierburi aromate, uleiuri speciale (avocado, trufe), fulgi de chili sau sos de soia.

Fiind o emulsie de ulei cu componentă acidă, vinul ales trebuie să le echilibreze pe ambele. Ca regulă, ca vinul să nu pară plat și plictisitor, este bine ca acesta să fie la fel, sau chiar puțin mai acid decât vinegreta.

Astfel, la salate cu vinegrete pa bază de oțet alb vom alege vinuri albe foarte acide, cum sunt Zghihară de Huși, Pinot Grigio, Chenin Blanc, Sauvignon Blanc tânăr sau Chablis.

În cazul vinegretelor cu oțet balsamic vom pune și un ulei de măsline extravirgin și le vom folosi la preparate cu carne roșie, deci alături de un vin roșu, tot cu aciditate bună. Chianti este o alegere excelentă sau un Negru de Drăgășani autentic.

Artă vizuală în farfurie

Deoarece culoarea vinegretei poate schimba destul de mult culoarea salatei, trebuie să avem grijă să asortăm culoarea vinegretei la culoarea ingredientelor pentru a evita o cacofonie în farfurie.

Vinegretele cu oțet balsamic sunt închise la culoare și se potrivesc atât vizual cât și gustativ cu preparatele de culoare roșie, de exemplu salate cu carne de vită și frunze închise (spanac, rucola, kale, Francine, Endivia mix)  în timp ce vinegretele deschise, create cu oțet din vin alb sunt potrivite pentru salate cu pui și frunze deschise la culoare (salata eisberg, Bolero Mix, Picnic Mix).

La desert- Salatele de fructe și vinurile potrivite

Pentru desert putem alege întotdeauna o salată de fructe, însă explozia de dulceață și arome din aceasta cere un vin pe măsură. Aici este locul și momentul pentru vinurile dulci, demidulci, aromate, fructate, feminine, evitate, blamate.

Vinul perfect pentru o salată de fructe poate fi o Busuioacă de Bohotin dulce sau demidulce dacă ingredientele sunt majoritar fructe de pădure sau o Tămâioasă românească dulce dacă avem mai degrabă fructe galbene (caise, piersici, ananas, pere). Vinurile spumante dulci sunt de asemenea o alegere elegantă.

Sper că v-am făcut poftă de o salată și un vin bun, că de rezoluții cu trai sănătos vă descurcați să vă mințiți și singuri.

Articolul #simplyfresh în asorte-uri: idei de asocieri cu vin pentru salate apare prima dată în Wine LifeStyle.

Salate la standarde inspirate de NASA

Explozia de ”țărănesc/artizanal/ca la mama/ca pe vremea bunicii” ne face să ne întrebăm de ce să consumăm salată ambalată, dacă nu cumva e mai bună aia din piață, de la țărani. Ce aduce în plus salata la pungă și mai ales dacă nu cumva este injectată/pastilată încât să rămână proaspătă peste o săptămână după ce a fost deja tăiată și ambalată. Răspunsul pe larg mai la final. Pe scurt, nu, e doar biologie simplă, la nivel de clasa a V-a.

Ce treabă are NASA cu salata?

Importanța siguranței în industria alimentară a crescut semnificativ odată cu cursa spațială între SUA și Rusia, când s-a pus problema dezastrului unei toxiinfecții alimentare în spațiu. Standardul la care s-a ajuns atunci, numit HACCP inspirat de abordarea armatei de a evalua riscurile și a le preveni în loc de a le repara. Acesta a fost doar un prim pas. La ora actuală, Eisberg operează la standarde de siguranță alimentară mult mai dure.

Salatele de la Eisberg înseamnă în primul rând economie de timp, gust, prospețime și nu în ultimul rând, un mod de a evita risipa alimentară.

Vizită de lucru sau ”am văzut cu ochii mei”

Consum salatele de la Eisberg de vreo 15 ani, din studenție, când de multe ori nu aveam chef să gătesc ceva doar pentru mine. Atunci mi se părea cam piperat prețul unei pungi de salată, dar nu avem habar ce stă în spatele acesteia, credeam că plătesc doar propria lene.

Nu-i nimic, fidelitatea de brand mi-a fost recompensată mult mai târziu când am primit invitația de a îmbrăca halatul alb și a-mi pune cizmele de cauciuc pentru o vizită la fabrică.

Echipată corespunzător, am mai trecut printr-o tură de dezinfectare înainte de a parcurge drumul invers, de la produs final, la materie primă. (De ce invers? Ca să nu contaminăm zonele de lucru, evident.)

Așadar să mergem pe Drumul Salatei, pas cu pas.

Marfă din UE, cu trasabilitate până la sămânță

Aproape toată materia primă folosită la Eisberg este din UE, cu preferință pentru România, când produsele sunt disponibile în sezon. Dacă nu se pot asigura cantitățile pe plan local (vorbim de tone de marfă), atunci acestea sunt importate din Ungaria, Spania sau alte țări. Tot stocul aflat în depozit la un moment e pentru 1-2 zile, astfel încât nu se poate pune problema alterării.

În cazuri absolut excepționale, de forță majoră, acestea provin din afara UE, ca atunci când s-a adus salată cu avionul din SUA pentru a onora contractele. În astfel de situații, probabil vă imaginați că satisfacția clientului a contat mai mult decât costurile.

Ce este remarcabil la Eisberg este faptul că orice pungă are trasabilitatea ingredientelor până la producătorul semințelor folosite prin sistemul EQUAN. Dacă aveți reclamații, în 3 ore primiți informații despre producătorii materiilor prime, iar în 24h până la analize de semințe și sol de unde provin. Trasabilitatea însemnă responsabilitate și asumare, valori greu de obținut la producătorii casnici.

Pierderi asumate, calitate garantată, 0 risipă alimentară

Odată ce intri pe fluxul verde, prima oprire este la masa de ”tranșare” unde muncitorii atenți realizează o selecție manuală a celor mai bune salate sau legume. Aici pare chiar risipă faptul că se îndepărtează o parte importantă din fiecare căpățână de salată. Explicația este că se alege doar ”inima” salatei, orice este în curs de vestejire este înlăturat și trimis la lada de furaj. Pasul ăsta mi-a adus aminte de masa de sortare manuală de la crame.

Doar ce trece de privirea de vulturi a oamenilor care lucrează aici de niște ani buni intră în tocător și își continuă drumul către spălare intensivă și ambalare.

Pentru un profan ca mine, pasul acesta părea cu foarte mare risipă, în lada de furaj mi se părea că stau kilograme întregi de salată perfect bună, dar mi s-a explicat că pierderile la acest pas sunt de aproximativ 30-40%, dar ce rămâne poate fi garantat pentru 5-7 zile.

Vestea cea mai bună este că nimic nu se aruncă, toate resturile merg la ferma de vaci din apropiere, ceea ce însemnă 0 risipă alimentară.

E greu să găsești un mix bun și să-l păstrezi #simplyfresh

Mixuri precum Chef Salad, Salată mixtă romană sau sezoniera Crăciuniță sunt gândite pentru a îmbina plăcut mai multe gusturi într-un mod echilibrat. Aici se aplică principii similare cu ce facem la asocierile culinare dintre vin și mâncare: vrem dulce și puțină aciditate, vrem crocant, dar și texturi moi, contrastante.

Mai multe mașini de ultimă generație amestecă ingredientele în proporțiile stabilite de rețetă și apoi le ambalează cu o viteză de 60-70 de pungi pe minut.

Secretul prospețimii pe termen lung este atmosfera protectoare din pungă care nu este nimic altceva decât un joc cu proporțiile de oxigen, dioxid de carbon și azot care să asigure un mediu propice pentru câteva zile. Nu se adaugă nici un conservant sau aditiv alimentar. Totul este natural, dar bine calculat.

Fără surprize cu piciorușe și obiecte contondente în farfurie

Întregul proces de la Eisberg este gândit în spiritul siguranței alimentare. La fiecare pas se elimină toate riscurile, de la insecte și larve în pasul de spălare la eliminarea pungilor gata ambalate care nu trec de filtrul de metale feroase și neferoase.

Pentru a fi absolut siguri că totul este în ordine, în depozit se păstrează mai multe zile contra-probe din loturi, pentru cazul în care apar reclamații.

Eisberg în România

Firmă cu capital origine elvețiană, Eisberg este pe piața românească din 1995, timp în care a devenit furnizorul tuturor lanțurilor mari de fast-food, primul client fiind McDonalds, urmat de KFC, Burger King, Taco Bell, Starbucks. Produsele Eisberg sunt prezente și în majoritatea lanțurilor de retail: Kaufland, Lidl, Auchan și Carrefour.

Deși este un jucător la standarde globale, Eisberg se mândrește că este o firmă românească, cu toți angajații români, majoritatea lucrând aici de mulți ani, per total retenția angajaților fiind 80%. Atmosfera în firmă este de mare familie, pozitivă și deschisă, iar grija pentru oameni se vede atât în asigurarea condițiilor bune de muncă, dar și în interacțiunea colegială între șefi și angajați.

Articolul #SimplyFresh- doar vârful EISBERG-ului în siguranța alimentară apare prima dată în Wine LifeStyle.

Articolul Asocieri culinare cu vinuri Ep. 1- Salata de somon afumat & Pinot Grigio Fume apare prima dată în Wine LifeStyle.

Articolul Taninurile în vin- Ghidul începătorului apare prima dată în Wine LifeStyle.

Pentru el această stare este cea naturală. Este omul care se bucură să descopere ce e în fiecare pahar cu aceeași candoare cu care un copil împarte ceva bun cu colegii de joacă.

Din această postură privilegiată, de colegă la Vinul.ro, m-a îndrumat să descopăr vinuri, crame, oameni și idei. De câteva ori chiar am zis că toate discuțiile, în care îmi explica simplu dar convingător despre vinuri, care se pierdeau în eter, ar trebui consemnate.

Mă bucur să văd că a avut răgazul și determinarea să le sintetizeze pentru a le oferi celor care vor să învețe mai mult despre vin, fără să fie intimidați de somelieri scorțoși cu mănuși albe și tastevin.

Să o luăm așadar pe rând.

Vin fără ifose?

Cartea are 20 de capitole, structurate întocmai ca o degustare, de la suprafață către filosofie.

Fiind dedicată în primul rând novicilor este utilă prin dicționarul de termeni care ajută la înțelegerea limbajului uneori ermetic, care intimidează de multe ori de pe contraetichetă.

Este de apreciat că Cezar nu își asumă un rol de demiurg, ci coboară la masă cu băutorul/cititorul curios și dezbate probleme cum ar fi:

• Cât costă vinul bun?
• Cum îți dai seama dacă un vin e bun sau nu
• Suntem deschiși la trenduri noi?
• Cum arată ”tribul iubitorilor de vin”?
• Câte ceva despre vinurile străine

Una dintre ideile recurente ale cărții, dar și ale lui Cezar ca persoană, este obsesia lui pentru gastronomia națională, secondată de dragostea pentru soiurile locale. Din carte răzbat eforturile susținute pe care le-a făcut în ultimii ani pentru a crea din acestea o componentă a brandului de țară și ce ar putea face și cei care se îndrăgostesc de această lume fascinantă de acum înainte.

Decalogul băutorului de vin

Ca să vă dau o privire pe furiș în ce oferă cartea, vă las aici decalogul băutorului de vin, explicațiile le găsiți în volum.

1. Vinul este o băutură alcoolică provenită din fermentarea mustului de struguri.
2. Orice soi de struguri poate da naștere atât la vinuri seci, cât și demiseci, demidulci sau dulci.
3. Vinul înseamnă nu doar arome, gust și valoarea calorică dată de conținutul alcoolic, ci și alte valori, mai profunde, ținând de cultură, de identitate personală sau de grup și de loc de origine.
4. Nu e adevărat că „vinul cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun”!
5. Bea vinul un pic mai rece decât te-ai fi gândit că e necesar, în special pe cel roșu.
6. Bea curat!
7. Încearcă, pe cât posibil, să știi ce vinuri bei – și nu te opri la primul care ți-a fost pe plac.
8. Caută, în vinuri, complexitatea și echilibrul!
9. Desfă sticla fără pocnete sau alte artificii – nu e așa „de bun-gust” cum cred mulți! – și încearcă să consumi vinul alături de mâncare.
10. Respectă munca celor care fac și vorbesc despre vin, dar nu lăsa pe oricine să se urce pe un piedestal al măreției.

Ce este un connaisseur?

Pornind de la ultima ”poruncă”, când devine un simplu băutor de vin un pasionat, apoi un connaisseur? Ce studii îi trebuie? Câte sticle trebuie să fi băut și câte pahar să fi gustat încât să își merite un astfel de titlu?

Dacă ar fi să îl parafrazez pe Malcom Gladwell cu regula celor 10000 de ore pentru a fi considerat un expert, probabil peste 10 ani. Cezar îi are deja, adunați în cele peste 120 de ediții tipărite Vinul.ro și cele peste 12000 de articole publicate pe vinul.ro cu probabil tot atâtea vinuri degustate în portofoliul papilelor sale.

Dincolo de aceste numere, Cezar este și omul pe care, așa cum explică în introducere, îl sună toți prietenii, atât din industrie cât și ”profani” pentru a le recomanda un vin bun. Este un connaisseur prin recunoașterea celorlalți. Mai mult, este un ”apostol” care duce religia vinului bun oriunde ajunge și o face cu zâmbetul pe buze, scuzându-se tot timpul că poate greșește, spunând că nu deține adevărul absolut, fiind mult mai modest decât ar trebui.

O carte care, la fel ca un vin bun, deschide apetitul.

Volumul a apărut la Editura Gastroart și se poate comanda de la Bioshop România sau o puteți lua personal, cu autograf de la autor, luni, 23.12, la Blid.

Articolul Semnal editorial: Cezar Ioan- Connaisseur fără ifose apare prima dată în Wine LifeStyle.

Meniul la care m-am gândit include preparatele cele mai întâlnite în orice casă de sărbători: piftie, salată de bouef, friptură de porc la cuptor, sarmale, mezeluri (tobă, lebăr, cârnați de casă, caltaboș), dar și cozonac cu nucă sau rahat.

De multe ori mă sună prietenii și mă întreabă ce vin ar fi mai potrivit să ia pentru o masă festivă, o aniversare sau o duminică în familie, când vin și socrii în vizită. Puteți să adaptați sugestiile de mai jos și cu alte ocazii sau să găsiți alte vinuri, în funcție de ce supermarket aveți mai aproape, eu m-am inspirat din Mega Image.

Piftie & Spumant din Fetească Neagră, Colocviu la Barcelona – Casa de Vinuri Cotnari

Recomand să ne primim oaspeții cu un pahar de spumant, pe care îl vor putea savura și alături de câteva aperitive.

Lansat anul acesta pe piață, Colocviu la Barcelona de la Casa de Vinuri Cotnari este momentan singurul spumant rosé din Fetească Neagră. Creat prin metoda tradițională, ca vinurile din Champagne, dar dintr-un soi autohton, reprezintă îmbinarea perfectă dintre tradițional și modern.

Este un vin elegant, de o culoare roz-somon, cu miros de fructe de pădure și o aciditate bună, capabil să facă față mâncărurilor mai grase. Mirosul proaspăt și răcoritor echilibrează perfect aromele puternice din piftii, fie că sunt de porc, de curcan sau cocoș. Textura fină a bulelor clătește papilele de gelatina lipicioasă, astfel încât putem trece și la alte feluri de mâncare.

Este o alegere bună și pentru salata de boeuf. Fiind o mâncare grasă, are nevoie de un vin sec și preferabil spumant care să ofere  gusturi complementare. Dacă nu vă plac vinurile rosé, puteți începe cu un vin lejer, un vinho verde de la Gazela.

Friptura de porc & Merlot, Prince Mircea- Vinarte

De Crăciun avem mai mult timp pentru mâncare, iar asta se reflectă și în modalitățile de preparare. Friptura de porc la cuptor poate să dureze câteva ore, o să vă umple casa de arome de salvie și rozmarin, însă rezultatul este atât de bun încât merită fiecare minut de așteptare.

Un asemenea efort culinar merită un vin pe măsură, iar frăgezimea bucăților de porc este completată perfect de un Merlot. Alegerea mea este un vin emblematic pentru acest soi, Prince Mircea de la Vinarte. Culoarea rubinie intensă este completată de aromele de cireșe negre și fructe de pădure bine coapte. Vinul are și note de condimente (piper, nucșoară), care ar putea să vă inspire ce să mai puneți și în tavă. Este un vin viguros, iar taninurile frumos rotunjite de timpul petrecut în butoi pot să echilibreze un sos pe bază de unt aromatizat, sau chiar o reducție de vin.

Sarmale & Feteasca Neagră Magnus Monte- Crama Ceptura sau  Epoque Basilescu

Parcă nu e sărbătoare dacă nu sunt și niște sarmale pe  masă. Pentru o astfel de mâncare tradițională, cu un conținut ridicat de grăsimi dar și arome puternice, recomand un vin din soiul național, fetească neagră. Indiferent de producătorul pe care îl alegeți, veți găsi în pahar arome de prune uscate, fructe negre și o ușoară aromă plăcută de vanilie de la maturarea în butoaie de lemn de stejar, dar și note de coriandru, pe care le găsim și în mâncare.

Mezeluri tradiționale & Cabernet Sauvignon Soare sau Castel Bolovanu – Vinarte

Delicioasele preparate de casă cum ar fi toba, cârnații, caltaboșul si lebărul au nevoie de un vin roșu corpolent, cu taninuri puternice si arome intense. Mirosul de fructe negre bine coapte din vin va aduce o notă de prospețime pe lângă preparatele care abundă în gust și condimente. Taninurile pronunțate ne vor ajuta să ne curățăm papilele și să putem gusta, cu măsura, din fiecare mezel.

Cozonac & Tămâioasă Românească (dulce) de la Vincon Vrancea sau de la Cotnari SA

Cozonacul pufos umplut cu nucă sau cu rahat își găsește perechea perfectă într-o tămâioasă aromată, dulce, cu arome de pepene galben, miere și coajă de lime. Dacă doriți o experiență elegantă, căutați o sticlă de vinotecă care, prin învechire capătă note de caramel și stafide, perfect complementare celor din prăjituri.

Poftă bună! & Sărbători Fericite!

_________________________

Surse foto & rețete: Laura Laurențiu, Unica, Savori Urbane

Articolul Ce vinuri din supermarket bem la masa de Crăciun ? apare prima dată în Wine LifeStyle.